Prefer să tac

În momentele în care mă apasă, prefer să tac. Când durerea mă strangulează cu degetele-i de gheață, prefer să tac. Urlu în sinea mea, dar nu scot niciun sunet. Eventual pot și să zâmbet dacă consider că este neapărat. Și nu e vorba despre făţărnicie, nu. Este vorba despre faptul că fiecare om are dureri pe care și le duce în singurătate. Pe care nu le poate povesti fiindcă, fie nu vrea să fie compătimit, fie nu vrea să fie lovit exact acolo unde îl doare. Eu nu povestesc pentru că evit să vorbesc despre ceea ce mă doare atâta timp cât doare, iar după ce trece, nu mai are rost să rascolesc trecutul. Consider că fiecare om pe care-l întâlnesc își are propriile lupte, greutăți, frici, de ce să-l mai împovărez și eu cu problemele mele? Mai bine îl ascult. Îl las pe el să povestească despre ceea ce îl frământă sau îl doare. Nu îi dau sfaturi, nu îl critic, nu îl judec, doar îl ascult. Cât de mult contează să știi că există un suflet de om care nu te condamnă pentru ceea ce ești. E ca și cum ai sta de vorbă cu îngerul tău. Și fiecare om are nevoie de propriul înger.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s