Adio!

Astăzi plec…
Astăzi plec din viața ta…
După atâtea amânări, șanse și scuze…plec.
Pentru că astăzi am adunat suficient curaj încât să spun ” Adio „.
Te rog să mă înțelegi și să nu mă învinuiești.
Să nu-mi învinuiești sufletul care a obosit de atâta așteptare.
Să nu-mi învinuiești inima care a obosit de atâtea promisiuni.
Să nu mă învinuiești…
Pentru că orice om întâlnit pe parcursul vieții are un rol, iar rolul meu s-a sfârșit.
O parte din sufletul meu va rămâne la tine , fiindcă te-am iubit. Poate nu suficient și nu așa cum ți-ai fi dorit tu, dar mi-am făcut deseori griji pentru tine deși nu arătam mereu că -mi păsa. Așa cum nici n-am lăsat să se vadă când m-a rănit fiecare vorbă spusă de tine la nervi, așa cum m-a dezamăgit fiecare promisiune neonorată de către tine.
Acum te-ai închis în sine și nu vrei să mă înțelegi. Nu înțelegi că trebuie să plec. A sosit momentul..
Dar sper să înțelegi mai târziu, când fericit fiind, îți vei aminti cuvintele mele.
„Oamenii nu pot fi ținuți cu forța. Când nu te mai vor, lasă -i să plece. Tot ce poți să faci e să -i iubești și să le oferi libertatea…”
Te rog să mă lași. Nu mai privi în urmă. Mergi înainte, acolo te așteaptă alți oameni, altă dragoste, alte visuri. Îmbrățișează, iubește, protejează. Ai grijă de acele suflete și de sufletul tău. Iar pe mine, Iartă -mă și Uită -mă!
ADIO!!!